Cutzu, Cutzu

In fiecare zi mergem cu Miruna, cu Radu si cu mamica lui Radu in parc.Totul e perfect pana aici sau ma rog, ar trebui sa fie; ajungem pe strada din spatele blocului unde in timp ce piticii se uita la cateii din curtile caselor, noi cu carucioarele facem slalom printre gropi si printre kk de caine. Putem spune ca suntem niste mamici foarte norocoase la cata"mezenie", vorba lui Radu, am curatat de pe rotile carucioarelor.In sfarsit sa zicem ca scapam teferi si ajungem in parc unde ar trebui sa ne lasam copiii sa zburde liberi, sa se joace, sa faca "ra, ra" la groapa de nisip incepe alt stres: " Nu pune mana in nisip ca e kk de caine, nu alerga prin iarba ca si acolo sunt norocei , nu fa aia , nu fa asa ..." si toata distractia se schimba intr-un mare moment de frustarere si pentru noi si pentru cei mici. Si noi iubim animalele( mai putin rozatoarele) si pot sa ii inteleg pe cei care afirma ca isi iubesc catelul ca pe copilul lor dar atunci sa il iubeasca total si neconditionat si sa ii stranga mizeria care o lasa in urma caci nu stiu daca le-ar conveni sa incepem si noi mamele sa golim olitele in mijlocul locului de joaca sau sa presaram tot drumul cu pampers!

Au trecut si sarbatorile, a trecut si deprimarea si ce e cel mai important am invatat o gramada de lucruri noi !De exemplu am inceput sa il imitam pe bunicul cum tuseste , frumos ca si orice copil educat punem manuta la gurita si tusim de doua trei ori dupa care luam servetelul si ne stergem nasul si gurita. Bineanteles ca audienta este indemnata sa bata din palme si sa spuna"babo, babo" adica bravo bravo. Deja cand apare o persoana noua in peisaj incepe sa arate tot ce stie nou fara sa trebuiasca sa o mai rugam noi.
De doua zile cautam buricul la mama , la tata, la apropiati ; mergem si ridicam bluza sa vedem daca "buica, buica" mai este la locul lui !!!
Nu stiu ce ii rezerva viitorul da are talent de orator pentru ca in fiecare seara tine cate un discurs inainte de culcare de ne prapadim de ras , vorbeste repede si gesticuleaza foarte serioasa de parca marea criza sta in varful degetelelor ei si numai daca le misca repede si in toate directiile ne poate scapa de ea. Chiar daca noi radem are un aer atat de serios si e atat de concentrata incat nimic nu o scoate din starea asta. Cred ca m-am uitat la prea multe talk-show-uri si asta se vede la ea.
A, am uitat sa mentionez ca primul lucru care i l-a aratat lui Mos Craciun a fost cum e Becali:))))